Poesia – Carrubba duci

di Pietro Maria Sabella

Poesia – Carrubba duci

di Pietro Maria Sabella

Poesia – Carrubba duci

di Pietro Maria Sabella

Fusti comu ventu ca struppiava l’ossa

roppu ca rintra li vrazza mei

addiventasti ciàtu e carrubba duci

 

e fummo comu pezzi di riti e cordi di varca

mmiscati ‘nni vini e ‘mmiscati cu mari

u stessu ciàuru

u stessu còrpu ra rina vagnata

 

Fu jornu e notte

fu notte e fu jornu e

pusata sciddicavi ‘nni linzola

ferma addisiavi da t’anticchia di suli

ca trasìa da finestra a balanco

sufficiente picchi era lu nostru

 

Fu notte e fu jornu

fu jornu e fu notte

e a matina di cordi slacciavi

pi ciaurari du meo cafè

e di vasati ravanz’ a porta

 

Fusti come ventu ca struppiava l’ossa

e ora ca ti vio

intra sta strada taliannu ‘nterra

u ventu struppìa chiossài

comu si fussi arrè di carrubba duci.

 

di Pietro Maria Sabella All rights reserved

 

 

 

 

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Articoli Correlati